Regie in fotografia de pestera

October 29, 2011

Nu e usor sa faci fotografie in pestera. Iti trebuie multa rabdare si tie ca fotograf si mai ales asistentilor care te ajuta si pe care ii folosesti pe post de manechin.

Sa luam un exemplu. Cadrul e simplu: o galerie de pestera, o balta si evident un speolog.  Ca sa dam dinamica imaginii plasam astfel aparatul incat obtinem o linie diagonala ascendenta incepand din coltul din stanga jos spre coltul din dreapta sus.   Avem nevoie de lumina pe speolog asa ca plasam un blitz in partea din stanga si il indreptam spre centrul cadrului. Rezultatul se vede mai jos. Lumina cade bine, numai ca e prea intuneric si e nevoie de mai multa lumina in partea din fata a cadrului. Alegem sa plasam o a doua sursa de lumina pe diagonala ascendenta. Obtinem astfel o deschidere a cadrului si dam dimensiune imaginii. Privirea pleaca in lungul diagonalei si se opreste asupra speologului. Daca de cadru si modul de iluminare putem fi multumiti, cu speologul avem o problema: nu are cap :).

E nevoie de o noua imagine in care trebuie sa mutam personajul.

Pare bine, dar nu e chiar ceea ce am dori. Ar putea fi o problema de postura sau de directie de deplasare, asa ca incercam o noua imagine si deplasam personajul in directia diagonalei, spre coltul din dreapta sus. Am schimbat putin si directia luminii care bate pe diagonala ca sa scoatem umbra din partea stanga si incepem sa avem o fotografie buna, dar parca as vrea sa nu am capul speologului pe fundal alb. Cum evident nu pot sa mut peretele, trebuie sa mut speologul.

Nu l-am prins insa in cea mai buna pozitie, asa ca decidem sa vedem ce obtinem daca personajul se aseaza. In acelasi timp schimbam usor spre dreapta amplasarea aparatului. Schimband unghiul, lumina de la blitz-ul din fundal ajunge sa se oglindeasca in balta si nu ne place.

Mutam putin blitzul si suntem aproape de ceea ce dorim.

Problema e ca fata speologului este in umbra.

Am mutat speologul in capatul diagonalei si in sfarsit obtinem rezultatul dorit.

O fotografie de pestera are nevoie de dimensiune.  Daca la lumina soarelui un peisaj capata dimensiune prin componentele sale ale caror dimensiuni putem sa le apreciem, intr-o fotografie de pestera dimensiunea elementelor este greu de apreciat in lipsa unui etalon. Utilizam ca etalon o casaca, un sac de transport, etc. , dar cel mai la indemana ne este introducerea in cadru a unui speolog. O imagine in care etalonul este un sac de transport este statica, fara viata. Introducerea unui element uman nu numai ca da viata imaginii, dar o face si mai interesanta pentru privitorul care poate incerca sa se transpuna in locul personajului. Prezenta elementului uman in fotografie pune mai multe probleme printre care amplasarea si postura acestuia sunt esentiale pentru obtinerea unei fotografii bune.

Aceeasi scena fotografiata din alt unghi.


Posted in: Fotografie, Speologie

SpeleoCamp

Pictura in intuneric 2016

Ghetarul de la Vartop

Pestera Ursilor

Revista Lumea pesterilor